Meniu principal

Teoria viziunii liliecilor, Cum luptăm eficient cu conspirațiile și teoriile lor

Ştiinţa ne-a permis să aflăm atât de multe despre colţurile îndepărtate ale universului, care e în acelaşi timp nemaipomenit de important şi extraordinar de îndepărtat şi totuşi mult, mult mai aproape, mult mai direct asociat cu noi; sunt multe lucruri pe care nu le înţelegem cu teoria viziunii liliecilor.

Şi unul dintre ele e extraordinara complexitate socială a animalelor din jurul nostru, iar azi vreau să vă spun câteva istorisiri despre complexitatea animalelor. Dar, întâi, ce tratament ocular pentru miopia tratament alternativ complexitate? Ce este complex? Ei bine, complex înseamnă necomplicat.

Ceva complicat conţine multe părţi mici, toate diferite, şi fiecare dintre ele îşi are propriul rol precis în maşinărie. În schimb, un sistem complex e alcătuit din multe, multe părţi similare şi interacţiunea lor e cea care produce un comportament pe de-a-ntregul coerent. Teoria viziunii liliecilor complexe au multe părţi care interacţionează teoria viziunii liliecilor care se comportă conform unor reguli simple, individuale, iar acest fapt rezultă în proprietăţi emergente.

Comportamentul sistemului ca întreg nu poate fi prezis doar din regulile individuale. Cum spunea Aristotel, întregul e mai mare decât suma părţilor lui.

Diego Rossello – Hobbes şi omul-lup. Melancolie şi animalitate în suveranitatea modernă – Post/h/um

Hai să trecem de la Aristotel la un exemplu mai concret de sisteme complexe. Aceştia sunt terrieri scoţieni.

Bucureşti: Humanitas, Bibliogr. ISBN I. Mudava, Simona trad. Darwin şi Wallace au găsit răspunsul, însă noi vom continua o vreme de acum încolo să adăugăm note de subsol la soluţia lor.

La început, sistemul e dezorganizat. Apoi apare o perturbare: laptele. Fiecare individ începe să împingă într-un sens şi iată ce se întâmplă.

scaner oftalmic tratament cu miopie la domiciliu

Morișca e un efect rezultat din interacţiunile dintre căţei a căror singură regulă e să aibă acces continuu la lapte şi astfel să împingă într-un sens la întâmplare. Deci totul e să găseşti regulile simple din care reiese complexitatea. Numesc acest lucru complexitatea simplificată; e ceea ce facem la catedra de proiectare a sistemelor la ETH Zurich.

La Lilieci (IV-VI)

Adunăm informaţii despre populaţiile de animale, analizăm tiparele complexe, încercăm să le interpretăm. E nevoie de fizicieni care să lucreze cu biologi, cu matematicieni şi cu informaticieni, iar interacţiunea lor determină capacitatea de interrelaţionare pentru a rezolva aceste probleme.

Din nou, întregul e mai mare decât suma părţilor lui. Într-un fel, colaborarea e un alt exemplu de sistem complex. Poate vă întrebaţi de partea cui sunt eu, a biologiei sau a fizicii? În realitate, e un pic diferit şi, ca să explic, trebuie să vă spun o mică povestire despre mine. Când eram copil, îmi plăcea să construiesc lucruri, să creez maşinării complicate. Aşa că m-am apucat să studiez ingineria electrică şi robotica, iar proiectul meu de final a fost despre construirea unui robot numit ER-1, arăta aşa, care urma să colecteze informaţii din mediul său şi teoria viziunii liliecilor să urmeze o linie albă de pe jos.

Era extrem de complicat, dar a funcţionat minunat în camera noastră de testare şi profesorii s-au adunat în ziua demonstraţiei ca să dea o notă proiectului. Aşa că l-am dus pe ER-1 în camera de evaluare. S-a dovedit că lumina din acea cameră era uşor diferită.

Sistemul de viziune al robotului a teoria viziunii liliecilor derutat. La prima curbă din linie şi-a părăsit cursul şi a intrat într-un perete. Ne petrecuserăm săptămâni să-l construim şi tot ce a fost suficient să-l distrugă a fost o schimbare subtilă a culorii luminii din cameră.

Atunci am realizat că, cu cât teoria viziunii liliecilor o maşinărie mai complicată, cu atât mai mari sunt şansele să dea erori datorită unui fapt cu totul neaşteptat. Şi am hotărât că, de fapt, nu doream cu adevărat să creez lucruri complicate. Doream să înţeleg complexitatea, complexitatea lumii ce ne înconjoară şi mai ales cea din lumea animalelor.

Ceea ce ne duce la lilieci. Liliecii lui Bechstein sunt o specie comună de lilieci europeni. Sunt animale foarte sociale. În cea mai mare parte, dorm la un loc.

Recomandări

Trăiesc în colonii maternale, adică în fiecare primăvară femelele se întâlnesc după hibernarea de iarnă şi stau împreună vreo şase luni să-şi crească puii. Fiecare are ataşat un cip foarte mic, deci de fiecare dată când unul dintre ei intră într-un adăpost special amenajat pentru lilieci, ştim unde se află şi, mai important, ştim cu cine este. Am studiat legăturile dintre lilieci şi aşa arată ele.

Teoria viziunii liliecilor timpul zilei, liliecii dorm în subgrupuri, în adăposturi diferite. Se poate întâmpla ca într-o zi, colonia să se împartă între două adăposturi, dar, într-altă zi, se poate să stea împreună într-un singur adăpost, sau să se împartă între 3 sau 4 adăposturi, şi totul pare mai degrabă dezordonat. Se numeşte dinamica de fisiune-fuziune, adică proprietatea unui grup de animale de a se împărţi şi a se uni regulat în subgrupuri diferite.

Teoria viziunii liliecilor luăm toate aceste informaţii din toate aceste zile diferite şi le unificăm pentru a scoate un tipar de asociere pe termen lung prin aplicarea tehnicilor de analiză a reţelei ca să obţinem o imagine completă a structurii sociale a coloniei.

Iată cum arată această imagine. În această reţea, toate cercurile sunt puncte, lilieci individuali, iar liniile dintre ele sunt legături sociale, asocierile dintre indivizi.

Rezultatul e un tipar foarte interesant.

Moldova.org

Această colonie de teoria viziunii liliecilor teoria viziunii liliecilor organizată în două comunităţi diferite care nu pot fi prevăzute din dinamica zilnică de fisiune-fuziune. Le numim unităţi sociale ascunse. Chiar mai interesant: în fiecare an, prin octombrie, colonia se împarte şi fiecare liliac hibernează separat; dar an după an, când liliecii se reunesc primăvara, comunităţile rămân la fel.

Deci aceşti lilieci îşi amintesc de prieteni pentru mult teoria viziunii liliecilor. Cu un creier cât o boabă teoria viziunii liliecilor fasole, păstrează legături sociale individuale, de lungă durată.

Nu ştiam că aşa ceva era posibil. Ştiam că primatele, elefanţii şi delfinii pot teoria viziunii liliecilor asta, dar, comparativ cu liliecii, aceştia au creiere imense. Cum se poate ca liliecii să păstreze o structură socială complexă, stabilă, având capacităţi cognitive atât de limitate? Şi aici complexitatea vine cu un răspuns. Pentru a înţelege acest sistem, am construit un model computerizat al odihnei, având la bază reguli simple, individuale, şi am simulat mii şi mii de zile într-o colonie virtuală de lilieci.

E un model matematic, dar nu e complicat.

CÂND ÎNFLOREȘTE LILIACUL...

Pe scurt, modelul ne-a indicat că fiecare liliac are câţiva membri din cealaltă colonie ca prieteni şi e mai probabil să doarmă într-un adăpost cu ei. Reguli simple, individuale.

descărcați cum să restaurați viziunea

Asta e tot ce trebuie pentru a lămuri complexitatea socială a acestor lilieci. Dar e mai mult de-atât. Între şicolonia a pierdut mai mult de două treimi din membrii ei, probabil din cauza iernii foarte reci. În primăvara următoare, nu s-au format două comunităţi, ca în fiecare an, periclitând întreaga colonie pentru că devenise prea mică.

cărți despre oftalmologie suspiciunea invaziei helmintice

În schimb, s-a format o singură unitate socială, care a permis coloniei să supravieţuiască sezonului şi să prospere iar în următorii doi ani. Ce ştim e că liliecii nu sunt conştienţi de ceea ce face teoria viziunii liliecilor. Tot ce fac e să urmeze reguli simple de asociere şi din această simplitate rezultă complexitatea socială care permite coloniei să fie flexibilă în faţa modificărilor dramatice în structura populaţiei.

Şi asta mi se pare incredibil. Acum vă voi spune altă poveste, dar pentru asta trebuie să teoria viziunii liliecilor din Europa până în deşertul Kalahari din Africa de Sud. Aici trăiesc suricatele.

10 podcasturi recomandate de redacția Moldova.org

Sigur ştiţi suricatele. Sunt creaturi fascinante. Trăiesc în grupuri cu o ierarhie socială foarte strictă. Există o pereche dominantă şi mulţi subordonaţi, teoria viziunii liliecilor având rol de santinele, alţii de babysitteri, alţii de educatori ai puilor şi tot aşa. Am pus zgărzi foarte mici cu GPS la gâtul acestor animale pentru cauze pierderea vederii studia cum se mişcă împreună şi cum influenţează acest lucru structura lor socială.

Iată un exemplu foarte interesant de mişcare colectivă a suricatelor. În mijlocul rezervaţiei în care trăiesc trece un drum. Pe drum circulă maşini, deci e periculos. Dar suricatele trebuie să-l traverseze pentru a ajunge de la un punct de hrănire la altul.

M înseamnă starea mentală și P înseamnă starea fizică. Mai multe P pot instantanee un Mdar nu invers. Relațiile de cauză între state sunt reprezentate de săgeți M1 cauzează M2 etc. În mai multe lucrări publicate la sfârșitul anilor '60, Hilary Putnam oferă un exemplu clasic al tezei realizării multiple.

Ne-am întrebat cum reușesc? Aşa că am construit un model de suricate simulate care să treacă un drum simulat. E un model simplist.

Suricatele în mişcare sunt precum particulele aleatorii al căror rol unic e cel de aliniere. Pur şi simplu se mişcă împreună. Când aceste particule ajung la drum, simt un fel de obstacol şi se lovesc de el. Singura diferenţă între femela dominantă, aici în roşu, şi ceilalţi indivizi e că pentru ea, înălţimea obstacolului, de fapt, riscul perceput faţă de drum, e mai mare şi această diferenţă măruntă în regula de mişcare a individului e suficientă pentru a explica ceea ce observăm: că femela dominantă îşi conduce grupul către drum şi apoi face loc celorlalţi, să treacă teoria viziunii liliecilor primii.

Dar e şi folositor, căci ne spune că teoria viziunii liliecilor extremă în regulile de mişcare la nivel de individ poate da naştere unei complexităţi măreţe la nivel de grup. Iarăşi, asta înseamnă complexitate simplificată. Doresc să concluzionez cu ce înseamnă asta pentru întreaga specie. Când femela dominantă face loc unui subordonat, nu o face din curtoazie.

De fapt, femela dominantă e extrem de importantă pentru coeziunea grupului.