Îngrijirea unui copil cu deficiențe de vedere, Guvernul interzice instituționalizarea copiilor în centrele de tip vechi, de la 1 ianuarie

Frumusetea se afla in ochii privitorului. Întâlnim peste tot în jurul nostru oameni cu deficienţe. Ei sunt percepuţi diferit, perceperea lor socială nefiind întotdeauna constantăea variază de la societate la societate, furnizând semnificaţii diferite, în funcţie de cultura şi de valorile promovate.

Mulţi oameni au reticenţe faţă de persoanele cu deficienţe, deoarece au o concepţie greşită despre ele. Trebuie însă să înţelegem că sunt nişte oameni la fel ca ceilaţi, fiind produsul unic al eredităţii lor şi al mediului.

SFATURI PENTRU INGRIJIREA ACASA A COPIILOR CU DIZABILITATI

Persoanele deficiente, la rândul lor au două păreri în ceea ce priveşte impedimentul lor: unele îl consideră dezastru, iar altele un simplu inconvenient. Există mai multe perspective de abordare a handicapului ce se concretizează în diferite definiţii sau modele ale acestuia: Modelul medical- defineşte handicapul ca o boala cronică; Modelul economic- consideră că persoanele cu handicap sunt incapabile de a munci sau de a se deplasa, deci sunt neproductive sau mai puţin productive, fiind deci o boală economică; Modelul limitării funcţionale- defineşte handicapul ca o deficienţa severă, cronică, proprie persoanei care îndeplineşte următoarele condiţii: manifestă o deficienţă mentală sau fizică sau o combinaţie de deficienţe mentale şi fizicese manifestă înaintea vârstei de 22 de ani, se continuă fără a preciza o limită, reflectă nevoia persoanei de îngrijire, tratament sau alte forme de servicii pentru o perioadă îndelungată sau pentru toata viaţa, concepute şi aplicate în mod individual.

Modelul psiho-social- raportează handicapul de societate plasând problema handicapului la interacţiunea dintre persoane şi diferitele segmente ale sistemului social, astfel că societatea este cea care trebuie sa se adapteze la persoanele care o compun, nu numai persoana să se adapteze societăţii.

Din categoria copiilor cu C. S cerinţe educative speciale fac parte atât copiii cu deficienţe propriu zise, cât şi copiii fără deficienţe, dar care prezintă manifestări stabile de inadaptare la exigenţele şcolii.

Din această categorie fac parte: - hiperopia congenitală cu deficienţe senzoriale şi fizice tulburări vizuale, tulburări de auz, dizabilităţi mintale, îngrijirea unui copil cu deficiențe de vedere cerebrală ; - copiii cu deficienţe mintale, comportamentale tulburări de conduită, hiperactivitate cu deficit de atenţie-ADHD, tulburări de opoziţie şi rezistenţă ; - copiii cu tulburări afective, emoţionale anxietatea, depresia, mutism selectiv, atacul de panică, tulburări de stres posttraumatic, tulburări de alimentaţie: anorexia nervoasă, bulimia nervoasă, supra-alimentarea ; - copiii cu handicap asociat; - copiii cu dificultăţi de cunoaştere şi învăţare dificultăţi de învăţare, sindromul Down, dislexia, discalculia, dispraxia ; - copiii cu deficienţe de comunicare şi interacţiune tulburări din spectrul autistic, sindromul Asperger, întârzieri în dezvoltarea limbajului.

1. Guvernul interzice instituționalizarea copiilor în centrele de tip vechi, de la 1 ianuarie Guvernul a aprobat modificarea și completarea Legii nr.
2. Sănătate și sport Selectați pagina Caracteristici ale educației familiale a unui copil cu deficiențe de vedere.
3. Harta sufletului Nevoile copilului cu cerinte educative speciale (C.E.S.)
4. Îngrijirea copiilor cu deficiențe de vedere
5. SFATURI PENTRU INGRIJIREA ACASA A COPIILOR CU DIZABILITATI
6. Guvernul interzice instituționalizarea copiilor în centrele de tip vechi, de la 1 ianuarie
7. Liceul Special pentru Deficienți de Vedere Cluj-Napoca

Copiii cu Îngrijirea unui copil cu deficiențe de vedere. Astfel copilul capătă prin joc informaţii despre lumea în care trăieşte, intră în contact cu oamenii şi cu obiectele din mediul înconjurator şi învaţă să se orienteze în spaţiu şi timp.

Datorită faptului că se desfăşoară mai ales în grup, jocul asigură socializarea. Jocurile sociale sunt necesare pentru persoanele cu handicap, întrucât le oferă şansa de a juca cu alţi copii, orice joc având nevoie de minim două persoane pentru a se desfăşura. Jocurile trebuie însă să fie adaptate în funcţie de deficienţa copilului.

Centrul pentru Copii cu Dizabilităţi „Domniţa Bălaşa”

Copiii cu tulburări de comportament trebuie să fie permanent sub observaţie, iar la cei cu ADHD jocurile trebuie să fie cât mai variate. Şcoala este de asemenea un mediu important de socializare.

Formele de integrare a copiilor cu C. Integrarea şcolară exprimă atitudinea favorabilă a elevului faţă de şcoala pe care o urmează; condiţia psihică în care acţiunile instructive-educative devin accesibile copilului; consolidarea unei motivaţii puternice care susţine efortul copilului în munca de invăţare; situaţie în care copilul sau tânarul poate fi considerat un colaborator la acţiunile desfăşurate pentru educaţia sa; corespondenţa totală între solicitările formulate de şcoală şi posibilităţile copilului de a le rezolva; existenţa unor randamente la învăţatură şi în plan comportamental considerate normale prin raportarea la posibilităţile copilului sau la cerinţele şcolare.

În şcoală, copilul cu tulburări de comportament aparţine de obicei grupului de elevi slabi sau indisciplinaţi, el încălcând deseori regulamentul şcolar. Din asemenea motive, copilul cu tulburări de comportament se simte respins de catre mediul şcolar educatori, colegi. Ca urmare, acest tip de şcolar intră în relaţii cu alte persoane marginalizate, intră în grupuri subculturale şi trăieşte în cadrul acestora tot ceea ce nu-i oferă societatea.

Liceul Special pentru Deficienți de Vedere Cluj-Napoca

Datorită comportamentului lor discordant în raport cu normele şi valorile comunităţii sociale, persoanele cu tulburări de comportament sunt, de regulă, respinse de către societate. Aceste persoane sunt puse în situaţia de a renunţa la ajutorul societăţii cu instituţiile sale, trăind în familii problemă, care nu se preocupă de bunăstarea copilului. Elevii cu Morcovi și vedere. De asemenea vor beneficia de consiliere şcolară şi vocaţională personală şi a familiei.

Stilul de predare trebuie să fie cât mai apropiat de stilul de învăţare pentru ca un volum mai mare de informaţii să fie acumulat în aceeaşi perioadă de timp.

Comentarii

Acest lucru este posibil dacă este cunoscut stilul de învăţare al copilului, dacă este facută o evaluare eficientă care ne permite să ştim cum învaţă copilul, dar şi ce si cum este necesar să fie învăţat. Unii elevi au nevoie de o terapie a tulburărilor de vorbire şi de limbaj şi de psihoterapie individuală şi de grup pentru sprijinirea integrării pe plan social. De asemenea copiii au nevoie de ajutor suplimentar din partea profesorilor şi colegilor, fiind nevoie să primească în activitatea şcolară conţinuturi şi sarcini simplificate.

Peste un miliard de oameni din întreaga lume trăiesc cu deficiențe de vedere, deoarece nu primesc îngrijirea de care au nevoie pentru afecțiuni precum miopie și presbiopie, glaucom și cataractă, potrivit primului Raport mondial despre vedere realizat de Organizația Mondială a Sănătății OMS. Raportul, lansat înainte de Ziua Mondială a Vederii, marcată la 10 octombrie, [mai mult].

Elevii cu tulburări vizuale, tulburări de auz, cu dizabilităţi fizice, necesită programe şi modalităţi de predare adaptate cerinţelor lor educative, programe de terapie, rampe de acces pentru deplasare, asistenţă medicală specializată, asistenţă psihoterapeutică. Elevii ce prezintă tulburări emoţionale trebuie să fie din timp identificaţi astfel încât consultarea psihologului, a medicului neuropsihiatru şi terapia să fie facute cât mai precoce, cu implicarea tuturor factorilor educaţionali familie, cadre didactice.

Consilierul şcolar este şi el de un real ajutor, el oferind consilierea elevului şi a familiei. Pentru aceasta şcoala trebuie să dispună de strategii funcţionale pentru a aborda măsuri practice care să faciliteze îndepărtarea barierelor cu care se confruntă elevii în calea participării lor la educaţie. Putem stabili de asemenea relaţii de colaborare cu autoritaţile locale, părinţii şi reprezentanţii comunităţii.

Poate fi dezvoltat un mediu afectiv pozitiv în care elevii să poată discuta cu lejeritate despre dificultăţile pe care le pot întâlni şi să aiba curaj să ceară ajutor.